Aseara a castigat Globu' de-aur (a lu' Tetelu' - pentru cunoscatori :) si a fost musai sa-l vedem. Sa inteleg de ce s-au sinucis, de ce au vomitat cei de rand si de ce s-a ofuscat Vaticanu'. Asa ca dupa ce am fugarit Toma catre mosu' Ene, am rupt ceata in doua pe coama argintie si ne-am pus ochelarii verzi-rosh. Si-am alunecat molusc in poveste :) Care a fost uimitoare, dar putea fi mai mare. Partea de fantasm si copaci cu fibra optica putea fi mai mare. Dupa cum partea de bum-bum si G.I. Joe putea lipsi.
Pe-a lu' Tarantino l-am vazut cand s-a lansat, acum cateva luni bune, insa rosul infernal al steagurilor SS din teatrul evreiesc, rosul buzelor ei cand isi impusca admiratorul si calmul ingineresc al neamtului bat toate meduzele aerobe din filmul lui Cameron. Am zis.
Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Cum ar fi dacă temerile tale cele mai profunde, comportamentele tale distructive sau eșecurile constante nu ți-ar aparține cu adevărat, ci a...
La Tarantino mi s-a implinit visul copilariei mele - cineva a reusit tostusi sa-l impuste pe Hitler. Cel putin un moment...
RăspundețiȘtergerevreau si eu sa il vad :((
RăspundețiȘtergere