Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
Mâinile ei albe, cu tentă albăstruie, mereu reci și parfumate, mă mângâie încet pe păr și pe frunte. Stau cu capul în poala ei, pe o bancă din parcul spitalului de psihiatrie. Prin pleopele întredeschise văd frunzele acoperind și descoperind o rază. E plăcut sub copacii umbroși, miroase a pământ copt. Am venit și astăzi pe jos, ca în fiecare zi. Fac patruzeci de minute în mers sprinten, cu capul în jos și umerii adunați.
Am vorbit astăzi cu cea care mi-a fost profesoară de geografie și dirigintă pentru unul sau două trimestre în liceu, și mentor informal și facilitator pentru lucrarea de licență la facultatea de psihologie, anul trecut. Până acum câteva zile, cele două persoane nu s-ar fi suprapus, însă printr-un șir de coincidențe declanșate de acceptarea mea tot mai profundă a tot ceea ce sunt, mi-a povestit despre întâlnirea ei cu mine, cea de la șaisprezece ani.
