Câte șapte ani

Pe 1 iulie 2011 am aterizat în Otopeni cu doi copii și o duzină de bagaje. Când am intrat în spațiul aerian românesc stăteam la geam și îmi curgeau lacrimi de bucurie șuvoi. Oboseala, emoțiile celor trei zboruri și hormonii postpartum m-au înmuiat complet. Nu mă săturam privind fâșiile cultivate cu rapiță, porumb și grâu, ca un parchet de Gustav Klimt.

Regimul Ohsawa, claritate și energie

Când m-am decis să urmez regimul Ohsawa, m-am lăsat condusă de intuiție. Motivația mea a fost limpezirea minții și un plus de energie. Am făcut-o pentru a mă reseta metabolic și a liniști apele întunecate din adâncurile ființei mele.

Sânziene

Între două dureri atroce, am o stare de liniște deplină, de pace și de bine fără cauză. Sunt la mijlocul regimului Ohsawa și în lipsa gustului, mi s-au ascuțit toate celelalte simțuri.

Alergare sau fugă?

Astăzi mi-a fost dificil să alerg. Mi-a fost prea cald, prea mult plumb în picioare, prea umed afară și prea uscat în plămâni. Repet săptămâna a zecea pentru a treia oară și nu reușesc să duc aproape nici unul din cele patru antrenamentele la bun sfârșit. Poate 150km luna trecută a fost prea mult.

Nu mă mai sperie fericirea

Multă vreme mi-a fost frică de bine, de starea de grație a cărei pierdere echivalează cu căderea din rai. Multă vreme am crezut că fericirea se decontează, că bucuria are o notă de plată atașată.

Furtuna

Plecăm târziu și fără tragere de inimă, parcă mai mult să ieșim din casă decât să ajungem undeva. E senin și foarte cald, aproape 30 grade. Dinspre Crai se aud tunete înfundate, în parcarea de sus e o liniște suspectă.

La mulți ani, copile!

Am soare în suflet și petale de crizantemă pe unghii curcubeu. Am patine cu rotile, trenuleț electric și un set de lentile din care fac lunetă, binoclu și microscop. Am cărăbuși, meduze și flori dulci de salcâm. O piatră gri cu muchii tăioase și fețe netede în care citesc viitorul; înăuntru trăiește un șarpe, pe care îl voi elibera la sfârșitul verii.