luni, 15 iulie 2013
Despre mama
Obişnuiam să mă agăţ de picioarele ei, să le strâng cu putere şi să o alint "legenda mea". Uneori îi luam mâinile albe, cu unghii frumos îngrijite la capătul degetelor delicate şi mi le aşezam pe obraji, pe frunte, pe inimă şi orice stare de rău sau tristeţe se dizolva. Alteori îmi lăsam capul pe genunchii ei, mă mângâia în păr şi timpul stătea în loc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
El e într-un „ok” care nu înseamnă bine, ci umeri strânși pe dinăuntru și o armură pusă în grabă cât să nu se vadă fisura.