Vrabia din mana si cioara de pe gard

De cateva saptamani, planurile noastre de relocare par sa devina ceva mai solide, si pe masura ce lucrurile se precipita, ariciul de lumina din burtica loveste tot mai puternic. Astazi dimineata, am ajuns la concluzia ca el aude ceasul desteptator pe care eu il ignor pana cand mi se insinueaza in vis sub forma vreunei explozii sau a altei fapte zgomotoase. Asadar cred ca aude ceasul pentru ca brusc am o alarma miscacioasa in burtica, care anunta deloc sfios inceputul unei zile noi.

Cum ziceam, incepem sa luam in serios diverse variante si sa cantarim consecintele stiute si intuite ale mutarii la Brasov. Toata povestea asta care pluteste peste proiectul "ariciul de lumina" devine interesanta. Sunt multe variabile independente, multe piese in miscare si foarte multe intrebari. Dar am un sentiment de placuta confuzie imaginandu-ma din nou la munte.