Self-portrait

I am made of mountains and salt water, 

of long runs, long rides, long nights 

and hard truths.

I am a curator of beautiful chaos, 

Sunt bine

Moieciu de Sus, dimineața devreme. Bucegii nemișcați deasupra.

Acum zece ani am trimis un mail organizatorilor Eco. Înscrierile erau închise, dar le-am spus că e prima mea cursă și că sigur nu ameninț podiumul. Au redeschis lista pentru mine.

Atunci am alergat aici, prima dată. Apoi încă trei ediții, ca un ritual pe care nu îl înțelegeam pe deplin. Apoi o pandemie, o hernie de disc, o renunțare completă la alergare.

Exsangvinare

furtuna 

care altădată mă înspăimânta
trece acum prin mine
ca printr-o casă 

cu ferestre deschise

Spațiul comun

El e într-un „ok”
care nu înseamnă bine,
ci umeri strânși pe dinăuntru
și o armură pusă în grabă
cât să nu se vadă fisura.

29 decembrie

Mă bucur că ne-am despărțit.
Devenisem prea confortabili 
cu toată atingerea și durerea,
cu pielea lipită de prezent,
fără sens, direcție sau viitor.

Solstice

The darkest night 

does not break me.
It reveals me.

She-Wolf

I could not be domesticated,
my bones remember the howl
before thought wakes and

permission learns to crawl.

Antigravity

Flying makes me imponderable
to every earthy law or logic.
I tend to dissolve each possibility
in pieces of anxiety.
I let my irrationalities roam free
through the exit rows.

Threshold

If you can walk alone, hike alone,
run alone, travel alone
If you can sit alone in a café
without scrolling through someone else’s life
If you can watch the sunset
with no one naming the colors

Si vis amari, ama

Mereu mi-am imaginat poveștile de dragoste undeva între un vals vienez cu o cupă de șampanie în mână și un flirt elevat printre draperii grele de catifea: priviri languroase, gesturi precise, cuvinte care taie fin. Realitatea unui duel rusesc între lucidități simetrice nu încăpea în tabloul meu estetic, eretic și erotic.

Accidentul

unhappiness is resistance to what is

Sunt aici și asta este tot ce am (nevoie să știu), acum. Tâmplele îmi zvâcnesc la fiecare mișcare și vânătaia verzuie de pe obraz se prelinge, precum ceasurile topite ale lui Dali, într-o pată albăstruie pe gât, clavicula-fracturată-a-doua-oară, umăr, spre stern.