Despre iubire

Cine crede că amorul
e doar o sincronicitate epidermală
vorbește, fără îndoială,
dintr-o cunoaștere aproximativă a trupului.

Vorbește din locul în care
atingerea e mai curând posesie,
condiționare fără vulnerabilitate,
și compatibilitate fără consecințe.

O întâlnire algoritmică

între străini cvasi-ermetici

în momente necuminți
în care carnea consimte.

Dar corpul știe mai mult
și mai bine de atât.

Dincolo de voluptate și de foame,
în îmbrățișare se naște 

o regăsire deplină de sine,
în sărut, timpul stă
și sufletul curge.

Ca și cum ai cuprinde,
pentru prima dată,
o parte din tine
rătăcită prin altcineva.

O parte care te înfășoară,
te închide și te deschide deodată,
te întregește
și, pentru o clipă,

haosul devine liniște.