Tata mă făcea să râd, să gândesc, să creez, să muncesc, să descopăr și să fiu mândră mine. Îi admiram caligrafia, desenul, dezlegarea cuvintelor în rebusul cu definiții scurte, muzica, ideile, inteligența ludică. Tata mă făcea să plâng, să tremur, să vreau să nu mai exist, să dispar sau să mor. M-a chinuit cum a fost chinuit el, cum a fost chinuit bunicul, străbunicul poate.
Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
luni, 25 februarie 2019
joi, 14 februarie 2019
Alb-astru
Te iubesc așa cum torc pisicile, cu mulțumire și pace. Nu mai am timp să scriu pentru că citesc întruna. Dar las aici câteva fotografii și gândul că îmi este foarte bine, să se consemneze fără întârziere!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Cum ar fi dacă temerile tale cele mai profunde, comportamentele tale distructive sau eșecurile constante nu ți-ar aparține cu adevărat, ci a... -
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...
