Am terminat ambele sesiuni cu brio, am schiat, am alergat, am citit și am scris, am râs și plâns de-atâta râs cu prieteni vechi și noi, am dormit mult, am fost la masaj și am stat în saună, am făcut tarte cu mere, ciorbe și pilafuri și, mai presus de toate, am nefăcut nimic. După patru săptămâni în cealaltă viață a mea, cea cunoscută și de aceea confortabilă, m-am întors la malul neliniștit al mării, frământat de valuri înalte de turcoaz. Îmi place alternanța fluidă între ceea ce este pare și ceea ce ar putea fi.
Se afișează postările cu eticheta tata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tata. Afișați toate postările
duminică, 26 februarie 2023
Față în față
luni, 25 februarie 2019
Tata
Tata mă făcea să râd, să gândesc, să creez, să muncesc, să descopăr și să fiu mândră mine. Îi admiram caligrafia, desenul, dezlegarea cuvintelor în rebusul cu definiții scurte, muzica, ideile, inteligența ludică. Tata mă făcea să plâng, să tremur, să vreau să nu mai exist, să dispar sau să mor. M-a chinuit cum a fost chinuit el, cum a fost chinuit bunicul, străbunicul poate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...