Am împachetat tot ce iubesc în trei valize și un rucsac. Ceea ce rămâne e dispensabil. Eliberator și nostalgic, cu fiecare alegere renunț la balastul care mă ține pe loc. La sfârșit adun lumina mierie, verdele vertical, acoperișurile roșietice, toată inima liniștii din grădina și casa-cu-o-sută-de-geamuri și le înghesui printre cărți și eșarfe.
Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
joi, 1 septembrie 2022
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Cum ar fi dacă temerile tale cele mai profunde, comportamentele tale distructive sau eșecurile constante nu ți-ar aparține cu adevărat, ci a... -
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...
