Am împachetat tot ce iubesc în trei valize și un rucsac. Ceea ce rămâne e dispensabil. Eliberator și nostalgic, cu fiecare alegere renunț la balastul care mă ține pe loc. La sfârșit adun lumina mierie, verdele vertical, acoperișurile roșietice, toată inima liniștii din grădina și casa-cu-o-sută-de-geamuri și le înghesui printre cărți și eșarfe.
W I S E • W I L D • W I T C H
Se afișează postările cu eticheta început. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta început. Afișați toate postările
joi, 1 septembrie 2022
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
El e într-un „ok” care nu înseamnă bine, ci umeri strânși pe dinăuntru și o armură pusă în grabă cât să nu se vadă fisura.
-
Mereu mi-am imaginat poveștile de dragoste undeva între un vals vienez cu o cupă de șampanie în mână și un flirt elevat printre draperii gre...
