În fiecare toamnă este o zi ca acesta, în care îmi vine să plec, fără motiv și fără scop. Mi se face dor și neliniște deodată, aerul e neobișnuit de cald, vântul plutește vinovat peste oraș, frunzele și mințile zboară, gândurile pe care le gândesc și cele care mă gândesc se amestecă iremediabil.
marți, 5 noiembrie 2019
duminică, 3 noiembrie 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Cum ar fi dacă temerile tale cele mai profunde, comportamentele tale distructive sau eșecurile constante nu ți-ar aparține cu adevărat, ci a...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...