Stern

Inima mea respiră cu greu
sub paisprezece curcubee osificate,
sub zece cioturi de aripi

din care pleacă
liane încolăcite în jurul
mâinilor și gândurilor tale,
fiecare mugur adânc
încrustat în trupul tău

Dus-întors am făcut drumul ăsta

în lumină și în întuneric, pe jos,
o lume de basm fără sfârșit

Cu sufletul-umbră-hățiș
dorm la poalele iubirii tale
plângând ca o divă-copil

pentru că a venit timpul să tai 

acest trunchi orb crescut între noi