Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
Este atât de cald încât gândurile se lipesc între ele. Vara mea are o aură de neverosimil, cu spații largi între gesturi, ca într-un concediu de după concediu, când ești deja odihnit și totul e încetinit, fără presiune sau scop. Până și visele îmi sunt tihnite, visez programatic ceea ce am nevoie să existe - oceane de gheață verde-albăstruie, conversații boeme în franceză și acuarele cu mine dormind.
Am mers mult astăzi, pe un traseu pe care nu l-am mai parcurs de câțiva ani, cu abrupt îngust și pădure înaltă, deasă, uscată și întunecată, pe care el a poreclit-o "pădurea eroului negativ". Mie îmi e dragă pădurea asta de brazi jumătate vii, jumătate morți, despicată de o potecă lată și moale, mirosind a ciuperci despre care nu bănui cât sunt de otrăvitoare.
Gheme mari de căldură se desfac ziua peste oraș și lichefiază oameni, străzi, clădiri și orice le iese în cale. Zidul verde din mijlocul urbei respiră sacadat, ca un câine hăituit. Pe înserat, ne târâm gândurile cleioase înghesuite în trupuri supraîncălzite, încolonați prin parcuri. Noaptea plouă violent, cu vise ireproductibile.
Sunt suspendată între identități și geografii. Călătoresc între potențialități în vreme ce contemplu echilibrul. Mă joc și (am voie să) greșesc, las aerul care îmi intră în suflet să mă scotocească de mirări și miracole. Sărbătoresc cu și fără motiv. Mijlocul vieții e un cursor în mâna unui comediant.
