Ultima zi de vară

De când m-am întors în corp, mintea și-a pierdut puterea cu care îmi picta o lume înduioșator de frumoasă, și-a pierdut poezia și țesătura iluzorie a minciunii albe. De când m-am intors în corp, trăiesc o vară indiană a ființei, prin care rătăcesc cu ochii întredeschiși. 

Jurnal #351

Vara este deja pe sfârșite dar are încă parfumul unui vălătuc de vată de zahăr, pe care îl desfășor alene, flămândă de căldura dulce și moale a relaxării. Timpul meu respiră nostalgie și reverie. Nu îmi amintesc să mă mai fi simțit vreodată așa, în siguranță în nemișcare, binecuvântată că pot să îmi îngrijesc emoțiile și gândurile.

Tripping

Am mers mult astăzi, pe un traseu pe care nu l-am mai parcurs de câțiva ani, cu abrupt îngust și pădure înaltă, deasă, uscată și întunecată, pe care el a poreclit-o "pădurea eroului negativ". Mie îmi e dragă pădurea asta de brazi jumătate vii, jumătate morți, despicată de o potecă lată și moale, mirosind a ciuperci despre care nu bănui cât sunt de otrăvitoare. 

Jurnal de vară

Oamenii vin și pleacă, le urmăresc nedumerită determinarea, pare că fiecare știe ce are de făcut și de ce, numai eu sunt confuză, hăituită între sinele uitat și supraeul torționar. Durerea de spate, ca un dor de moarte, a fost o hernie de disc. Un disc rupt, cu amorțeală și mult nesomn: cea mai prozaică poezie din ultimii ani.

Septembrie de catifea

În fiecare an toamna vine mai repede. Timpul se comprimă pe măsură ce mi se lungeşte umbra pe pământ. Se repezeşte vremea, cum zicea străbunica.

Viaţă de jucărie

În fiecare dimineaţă trec pe lângă Piaţa Sfatului, admir Cetatea cocoţată pe un deal, apoi mă strecor printre casele din ce în ce mai mărunte pe măsură ce alunec în măruntaiele oraşului vechi şi după un drum şerpuit printre locuinţele improprii ale ţiganilor-negustori de haine vechi, ajung într-un câmp neîngrijit la marginea căruia adesea urinează ferit între portierele deschise, câte-un taximetrist neorânduit.

Sfârşit (prematur) de vară

E mijlocul verii pe o insulă albă cu munţi mărunţi şi păduri de pin. Sunt zile fierbinţi cu multă bucurie şi soare, cu dragoste şi grijă autentică.

Solstiţiu, Sânziene şi luna nouă

În fiecare dimineaţă îmi amintesc că am o viaţă bună, imperfectă, reală şi foarte frumoasă. În fiecare zi pot să desenez orice pe coala rămasă albă după ce se decolorează noaptea. În fiecare seară desenele sunt aproape la fel: îmbrăţişări mici şi somnoroase, espresso cremă, Piaţa Sfatului, Cetatea, Craiul. O jumătate de ciocolată neagră, o pagină de sarcini corect împlinite şi o jumătate de oră de alergare în cercuri care care arată ca un mosor - gând peste gând peste gând. Apă şi aer, poate un pahar de vin roşu.

Vacanța

Soare, plajă, mare calduță, meduze, bancuri de guvizi, copii fericiți și bronzați.

Dimineți harnice, ziua cea mai lungă, noaptea de Sânziene cu scoici, nisip în șlapi, păr încrețit de valuri.

Cel mare face pluta. Cel mic gustă cochilii răsucite.

Balansoar. Umbrele de stuf. Marguerita și fum.

Răsărit printre gene.

M-am odihnit. Am citit. Am ras.

Mai vreau.