Sfârşit (prematur) de vară

E mijlocul verii pe o insulă albă cu munţi mărunţi şi păduri de pin. Sunt zile fierbinţi cu multă bucurie şi soare, cu dragoste şi grijă autentică.

De jur împrejur apa e verde-albăstruie, liniştită şi sărată, blândă ca un acvariu amniotic. Dezveleşte şi alină răni vechi, aşa cum transformă relieful malurilor şi adâncurilor cu fiecare val. Vindecă locuri și gânduri și amintiri despre care nici nu ştiai că mai sunt în tine. Le bănuieşti doar după ce plutind la suprafaţă nu îţi mai simţi corpul şi nici durerile pe care le poartă.

Aici s-a facut frig şi plouă mărunt. De-a lungul străzii cu castani, coroanele sunt arse şi frunzele au început să se strângă lângă bordură; în locul unde nu demult erau flori albe acum se ghicesc fructe lucioase pe sub hainele descusute ale aricilor vegetali. Undeva în munţi a nins deja și îmi este dor de iarnă ca de un iubit plecat. Curând o să fim din nou pe o insulă albă.

Am hotărât că sunt fericită chiar şi atunci când nu mai ştiu exact de ce.

note to self: keep your eyes open during storms and love making