Viaţă de jucărie

În fiecare dimineaţă trec pe lângă Piaţa Sfatului, admir Cetatea cocoţată pe un deal, apoi mă strecor printre casele din ce în ce mai mărunte pe măsură ce alunec în măruntaiele oraşului vechi şi după un drum şerpuit printre locuinţele improprii ale ţiganilor-negustori de haine vechi, ajung într-un câmp neîngrijit la marginea căruia adesea urinează ferit între portierele deschise, câte-un taximetrist neorânduit.

În ciuda sentimentului insalubru, toată vara m-am bucurat de câmpul cu flori sălbatice crescute într-o dezordine fermecătoare, de bănuții albaștri de cicoare, de margaretele firave şi ciulinii mai înalţi decât mine. Zilele trecute au cosit și au strâns tot şi acum locul arată ca o pisică chinuită, tunsă și pregătită de operaţie. Au rămas doar câteva căpiţe mirosind a sfârşit de vară şi promisiunea florilor de anul viitor.

Traversez preeria urbană cu emoţii şi nostalgii amestecate. Peste două săptămâni începe şcoala și este primul an când ambii copii își pregătesc ghiozdanele. Au crescut mult în vara asta, mezinul vorbeşte tot timpul, povesteşte şi amuză, inventează şi imită personaje din filme şi cărţi. Pe scurt, ar face orice să aibă atenţia necontenită a fratelui său: îl sufocă, îi solicită aprobarea, timpul și energia. Îi ia apărarea şi cere lucruri în locul şi pentru el.

Cresc prea repede şi simt că nu am vreme să îi iubesc îndeajuns, să îi ascult şi să îi învăţ înainte să se preschimbe în oameni cu vise şi sentimente şi lupte independente. Mă despart prea curând de prima lor copilărie, cu uimire şi recunoştinţă dar și cu senzația abruptă că abia i-am întâlnit.

Mezinul mi-a spus deunăzi că vrea să se facă om de ştiinţă în dragoste, să facă un laborator de iubire unde să repare inimi frânte. A imaginat deja o procedură vindecătoare cu patru atingeri încrucişate ca un preambul de rugăciune, pupici-cusătură pentru toate sufletele suferinde.

Mă gândesc la clasa pregătitoare şi mă tem pentru naivitatea şi inocenţa lui. Eu îl văd blond şi năuc, cu ochii mereu luminând a bucurie şi aş vrea să rămână aşa, nevaccinat de teorii şi teoreme complicate care după ce disecă şi explică lumea, ţi-o înapoiază bucăţi din care nu mai poți reconstitui firescul.