Jurnal de sesiune

Când m-am hotărât să fac psihologie, aveam un amplu scenariu de schimbare a carierei. Pe care, în vria unor planuri spontane de mutare, l-am abandonat. Anul următor am insitat, în ciuda iminentei plecări și m-am surprins din inerție și derivă, cu o altă schimbare de carieră și o reușită la admitere (la cinci pe loc, pot să îi spun și așa). Între timp, plecarea s-a dezorganizat din motive de renegociere a vieții interioare și, în stilul marilor și misterioaselor întâmplări ale omului, m-am trezit studentă.

La mulți ani frumoși, copil bun!

Primul născut a împlinit astăzi zece ani și am găsit scrisoarea pe care i-am scris-o de mână pe când mă pregăteam să îl întâlnesc.  Între timp am clipit și el a crescut înalt și frumos, bun, complicat și isteț. Îi prețuiesc și respect diferențele și îi înțeleg aproape toate nemulțumirile care îl fac unul dintre cei mai eficienți ghizi spirituali pentru mine.

Toamnă cu parfum de cimbrișor

Am răcit cobză. Se vede treaba că a început școala și între filele abecedarului stau ascunși viruși altoiți pe care i-am îmbrățișat cu pasiunea unui învățăcel entuziast. Mă cam dor toate, mă gâdilă nasul până strănut, mă mănâncă urechile, mă doare gâtul și am ochii mici și roz - o fantezie mai veche împlinită neașteptat de ușor.

Furtuna

Plecăm târziu și fără tragere de inimă, parcă mai mult să ieșim din casă decât să ajungem undeva. E senin și foarte cald, aproape 30 grade. Dinspre Crai se aud tunete înfundate, în parcarea de sus e o liniște suspectă.

Schi în Dolomiți

Un drum până în Italia cu mașina mi se părea nejustificat. În acest sezon însă în Mayrhofen-Hintertux nu mai era nimic disponibil când am încercat să rezervăm, așa că am cedat insistențelor prietenei mele și ne-am aventurat în cea mai îndepărtată călătorie.

Schi în octombrie

Vacanța asta a fost o decizie pansament, întru compensarea amânării călătoriei de ziua mea. Am plecat vineri dimineață pe vreme bună. La Budapesta cerul a devenit o planșă de demonstrații atmosferice cu nori de toate culorile, formele și dimensiunile, pe un cer de un albastru ireal.

Viaţă de jucărie

În fiecare dimineaţă trec pe lângă Piaţa Sfatului, admir Cetatea cocoţată pe un deal, apoi mă strecor printre casele din ce în ce mai mărunte pe măsură ce alunec în măruntaiele oraşului vechi şi după un drum şerpuit printre locuinţele improprii ale ţiganilor-negustori de haine vechi, ajung într-un câmp neîngrijit la marginea căruia adesea urinează ferit între portierele deschise, câte-un taximetrist neorânduit.

Damaged goods

Cu ocazia scrierilor Petronelei, m-am căutat la iubirea de mamă, mai exact a ei faţă de mine, că despre a mea faţă de ea mai ştiu câte ceva. M-am întrebat dacă atunci când m-a rănit cu lipsa, cu vorba sau cu cureaua, mă iubea. Nu cred că m-a chinuit voluntar, ci în acord cu bagajul ei, cu circumstanțele, cu "înțelepciunea" populară a vremii. Cu scuza asta mi-am înghesuit toate amintirile negre într-un dulap cu trei lacăte.

Poveste cu vacanţă şi ambulanţă

Douăsprezece zile de ouzo, scoici, nisip şi sare. Repeat. Am vrut să scriu despre Thassos şi nesăbuinţa de a exista într-o singură dimensiune, a simplităţii absolute, dar tranziţia înapoi la munte mi-a consumat aproape toată energia. Dincolo de şocul termic - de la 35 de grade pe insulă la 15 în Buşteni - s-au rostogolit aparent haotic fapte şi întâmplări nebuneşti care au anulat rapid zenul vacanţei.

Noapte albă

A început să tuşească de două zile. Întâi productiv, apoi uscat, apoi iritant. Mi s-a strâns inima la gândul ultimelor episoade, unele cu spitalizare, altele cu tratament acasă, toate cu nesomn şi frustrare, cu ghem în stomac, cu dubii şi disperare.

Cine seamănă vânt, culege furtună

- Ce e important pentru tine?
- Puterea, zise mezinul.

- Dar pentru tine, iubitule?
- Gândul.
- Pentru mine, emoţia.

Poţi să îţi iubeşti copiii diferit?

Cum îţi iubeşti copiii? Necondiţionat, infinit şi egal. Egal!? Nu chiar. Poate la fel de mult dar nu la fel. Pentru că ei nu sunt identici: unul e solar, celălalt lunar, unul isteţ, altul vesel, unul blond, celălalt brunet, unul cârn, altul cu nasul drept ca un cezar, unul are nevoie de aprobare şi mângâiere, celălalt te îmbrăţişează primul dacă eşti trist.

Planificare familială - când, câţi (şi ce) copii facem?

Multă vreme m-am întrebat care e formula optimă într-o familie; cu toţii ştim despre şi suntem victime ale tic-tac-ului biologic sau social dar ar fi minunat dacă am şti exact când ar trebui să ne căsătorim ca să avem timp să facem exact câţi copii ne-ar completa perfect taboul idilic al vieţii domestice.

Cel mai bun tată

Se întunecă devreme, afară plouă cu ace de gheaţă şi din camera copiilor se aude vocea Stelei Popescu povestind despre Nemo. Ştiu că liniştea nu va dura mult, dar mă bucur de ea câtă e, răsfoind placid o revista ca o carte de colorat - cu imagini disparate şi informaţii puţine.

Septembrie vesel

Am fost la Oktoberfest. Si iar a fost frumos si bine seara si greu si alene a doua zi dimineata. Abia la amiaza m-am putut organiza oarecum cu imbracatul iezilor si am iesit la plimbarea de recuperare.

Amor si arme

Bunicile mele, una de 84 şi cealaltă de 88 de ani - să fie sănătoase! - au trecut ambele prin al doilea război mondial şi nu au amintiri tocmai romantice legate de asta. Mama mamei îmi povestea cum îşi punea perne în spate sub bluză să pară bătrână la cei 18 ani de-atunci de teamă să nu o prindă ruşii şi să o violeze. Tancurile lor au trecut chiar prin faţa casei ei.

Catharsis

"Copiii sunt oglinda noastra cand sunt minunati, grozavi, inocenti sau empatici, dar si atunci cand ne testeaza rabdarea" - asa a zis psihologul care l-a intalnit ieri seara pe primul meu copil. Primul nascut este leader si cautator de adevaruri, competitiv pentru a-si asigura atentia, anxios in lipsa, intuitiv si persuasiv. Nu e un copil comod, dar nici nu ma asteptam sa fie.

Clavicula la om

A trecut si noaptea de Sanziene si luna noua prin Rac si ziua Americii. Mi-a mai murit un unchi. Imprevizibil, dar de asteptat, ca toate sinuciderile lente. Era foarte sensibil, alcoolic si tanar. Acum nu mai e nimic. Happy belated birthday, America!

Ultima serbare la gradinita, Kafka style

Declar saptamana asta neverosimil de zbuciumata. Relatez de la fata locului, din mijlocul ei, al saptamanii naucitoare pe care incerc sa o tin cu doua maini de capastru in timp ce ea necheaza si se scutura ca o zaluda.

Aftermath

Săptămâna trecută nu a fost chiar atât de roz pe cât am pictat-o sau precum mi-am dorit-o. Pentru că nu ne dezminţim (încă), ne-am îmbolnăvit din nou toţi trei, în grade diferite febră, dureri de cap şi gât, muci şi tuse. Şi cum ei s-au bazat pe mine şi nu i-am putut dezamăgi, (aproape că) i-am reparat cu ceaiuri, aerosoli, incantaţii, siropuri şi multe pupături. Nota de plată: nesomn, zombeala şi viroză mai straşnică la mine.