Am răcit cobză. Se vede treaba că a început școala și între filele abecedarului stau ascunși viruși altoiți pe care i-am îmbrățișat cu pasiunea unui învățăcel entuziast. Mă cam dor toate, mă gâdilă nasul până strănut, mă mănâncă urechile, mă doare gâtul și am ochii mici și roz - o fantezie mai veche împlinită neașteptat de ușor.
Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
Se afișează postările cu eticheta doTerra. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta doTerra. Afișați toate postările
joi, 27 septembrie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Cum ar fi dacă temerile tale cele mai profunde, comportamentele tale distructive sau eșecurile constante nu ți-ar aparține cu adevărat, ci a...
