Am răcit cobză. Se vede treaba că a început școala și între filele abecedarului stau ascunși viruși altoiți pe care i-am îmbrățișat cu pasiunea unui învățăcel entuziast. Mă cam dor toate, mă gâdilă nasul până strănut, mă mănâncă urechile, mă doare gâtul și am ochii mici și roz - o fantezie mai veche împlinită neașteptat de ușor.
Se afișează postările cu eticheta doTerra. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta doTerra. Afișați toate postările
joi, 27 septembrie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...