In finit

între două frisoane, 

visez și respir sacadat

sub furtuni cosmice

și îmbrățisări abisale.

Love everyone and tell the truth

Am mintea ușoară ca o pană ridicată de vânt. Totul e posibil, nimic nu e fix, aerul intră în plămâni și iese inele de fum. Respir libertatea prin golurile mici din zidurile inimii. Am nouăsprezece ani și aleg să iubesc strâmb, cum am învățat, pentru că mă face să mă simt vie. Mă amețește îndelung, mai mult decât vinul ieftin din cârciuma studențească unde îmi petrec fiecare seară. Fricile mele au rămas suspendate la etajul nouă, lângă apa mirosind a furtună și alge. Între noi au crescut munți. Și nu mă uit într-acolo nici măcar în vis.

Alb-astru

Te iubesc așa cum torc pisicile, cu mulțumire și pace. Nu mai am timp să scriu pentru că citesc întruna. Dar las aici câteva fotografii și gândul că îmi este foarte bine, să se consemneze fără întârziere!

Playground

În fiecare marți la 13 fix închid ochii și plec pentru o oră într-o lume benignă pe care am creat-o într-un sfârșit de vară demultă, pe când sufeream de anxietate și insomnie. De obicei mă plimb cu ochii închiși într-un lan înalt de grâu cu maci și flori albastre. Miroase a iarbă ruptă. E cald și spicele foșnesc încet în bătaia vântului. Nu am nici o direcție și nici un scop, merg la întâmplare prin labirintul auriu și aerul cu zumzet colorat.

Orionide

Fir-ar a naibii de toamnă deghizată, toamnă uragan, toamnă cu inima pe-afară! Am alergat în mirosul înţepător de vegetaţie arsă, în aerul rece de octombrie, pe zgură, în cercuri. Uneori pe stadion închid ochii și nu mai respir, alerg fără aer prin labirintul bântuit al minții.

Echilibru de toamnă

Plouă liniştit, copacii s-au înroşit de frig. Întunericul este egal cu lumina. Vara mea s-a terminat când am plecat de pe insulă. De atunci sunt în mijlocul unei tornade, între amenajări interioare, festivităţi şi şedinţe şcolare, contracte, dosare de daună, consultaţii, spital, operaţie și... stop.

Îngerul, de ziua lui

Într-o noapte, puţin înainte de miezul ei, pe când contemplam acuarela împrăştiată de lună printre copacii din spatele casei, am auzit paşi în mansardă: paşi distincţi, clari, fără nici o urmă de îndoială. Mi-am ţinut respiraţia, am îngheţat şi paşii s-au auzit din nou, foarte exacţi, şapte-opt paşi apăsaţi. Nu am auzit uşa deschizându-se, dar paşi am auzit. Am aprins lumina pe scările care duc la etaj şi mi-am trezit jumătatea să înfrunte intrusul.

Memo(ria)

Am intrat în complexul studenţesc cu emoţia unui hoţ de buzunare, sensibil stânjenită de demografia discordantă a locului. Am terminat ce aveam de făcut mult mai devreme şi aveam chef să hoinăresc prin oraş şi printre amintiri. Aşa mi se întâmplă în fiecare primăvară, de parcă vântul mă scoate ca un tirbuşon din sticla cu rutină şi confort.

Ce faci? Orice. Orice, ca să nu simt.

La controlul medical de rutină nu se vede nimic din tristeţea asta sfâşietoare. Electrocardiograma e impecabilă. "Ce puls domol aveţi", se miră şi scrie ceva ordonat în fişa de observaţie. "Aveţi o inimă de sportiv." Nu ştiu dacă mai am sau am avut, îmi zic în şoaptă.

Cronica unui an fantastic

"Dacă vrei să ai ce nu ai avut şi să fii ce nu ai fost, nu te teme să mergi pe unde nu ai mai mers şi să faci ce nu ai mai făcut." 

Suprarealism

Ninge cu fulgi leneşi ca nişte motani polari, plecaţi dintr-un nicăieri spre altul.

Pe pereți atârnă tablouri naive cu poteci abrupte și şerpuite, cu piatră și gheaţă și mai încolo un covor moale din ace de brad. Simt mirosul de răşină. Aerul e subțire, drumul îngust, lumea departe. Orizontul şi norii sprijină curb crestele şi pădurea.

Insomnia (IV)

O văd plină, galbenă, rotofeie, cu munţii mijiţi peste ochi, cu nas, gură şi sprâncene. O văd în capul meu, plin de becuri aprinse şi semne indicatoare şi unghere întunecate înspre care nu mă încumet încă să îndrept lanterna, în vreme ce afară ninge fără grabă din nori roz-alburii. Confetti-time.

Insomnia (III)

Într-una din nopţile astea nesfârşite a apărut Orion, constelaţia pe care mi-am făcut-o a mea în copilărie şi care mi-a fost fidelă în toate iernile de atunci. Mi se părea că cele trei stele echidistante din centrura vânătorului sunt ca punctele de suspensie dintr-o conversaţie neterminată şi asta îmi dădea un sentiment de nesingurătate.

Insomnia (II)

I've got a little black book with my poems in.

Got a bag with a toothbrush and a comb in.
When I'm a good dog they sometimes throw me a bone in.

Sfârşit (permanent) de vară

Am făcut încă o prăjitură cu mure, poate cea din urmă anul acesta.
Roşiile s-au copt târziu, acum frunzele sunt arse şi fructele cad grele, jumătate pătate.
Am cules toate alunele, sigur îmi vor ajunge cât va ține zăpada.

Mic tratat de iubire vanitoasă

Fiecare îşi ia din realitate câte un adevăr pentru care e gata să moară. Să lupte pentru versiunea lui cu certitudinea şi orbirea pe care ţi-o dă perspectiva în minim de dimensiuni.

Poveste cu vacanţă şi ambulanţă

Douăsprezece zile de ouzo, scoici, nisip şi sare. Repeat. Am vrut să scriu despre Thassos şi nesăbuinţa de a exista într-o singură dimensiune, a simplităţii absolute, dar tranziţia înapoi la munte mi-a consumat aproape toată energia. Dincolo de şocul termic - de la 35 de grade pe insulă la 15 în Buşteni - s-au rostogolit aparent haotic fapte şi întâmplări nebuneşti care au anulat rapid zenul vacanţei.

Contratimp

E rândul meu să nu dorm. Au trecut primele luni de libertate, cele în care mi-am îngăduit să nu mă gândesc la nimic, dar până şi gândul despre ne-gândire e până la urmă tot un gând.

Am desenat, înotat, visat, alergat, imaginat, dormit, amintit, resetat, fotografiat, plimbat, iubit, uitat şi de la capăt. E rândul meu să nu dorm şi să îmi fie dor. Această iubire este din alt univers, din altă vreme, din altă realitate. E cu chemare şi plecare şi vulturi-dragoni-fluturi-balauri-libelule, cu ploi şi furtuni şi soare fierbinte. Usucă şi inundă. Îmi e dor şi nu vreau să îmi fie.

O falsă astenie

Iarna asta nu a nins. A bătut vânt cald, a plouat şi a fost gri. Uneori a fost soare. Am simţit mai mult griul, ca pe o pelerină udă şi grea. Mi-a lipsit zăpada şi mi-am lipsit eu. În absenţă, mi-am făcut multe planuri de redresare, cu obiective, metodă şi termene.

Adesea visez că sunt în pădure, pe cărări neumblate şi am un sentiment plăcut de rătăcire, un amestec de dor şi vinovăţie şi libertate şi nostalgie. 

Astenie II

Judecând după numărul de pantofi cumpăraţi în ultima lună, sunt în depresie. O depresie mascată de proiecte ample, mult sport, tradiţionala plimbare de ziua mea, mult rosé şi puţine roze. Până şi eu m-am plictisit de căutarea furibundă a fericirii-generice ca ideal eluziv desprins din filme şi reclame.