Timpul imaginar ne parcurge inegal. Mie la început mi se părea că se târâie somnoros într-o mare de lumină discontinuă. Mai târziu l-am ţinut de mână în cadenţa unităţilor organizatorice în care l-am împărțit. Adineaori, când credeam că-l ştiu pe de rost, a ţâşnit pe lângă mine lăsându-mă într-o dâră de gânduri împletite ca nişte acuarele.
Anul acesta a fost fabulos, un an de recalibrare, cu multă visare şi bucurie. Sunt profund recunoscătoare pentru oamenii şi coincidențele care mi-au permis să simt, să experimentez şi să înţeleg noi teritorii de viaţă.
Am cumpărat timp, am răsturnat borcanul cu dorinţe şi m-am întors la mine de demult să fac lucruri pe care le-am tot amânat. Am umblat prin munţi şi păduri, prin ţări cu ape albastre şi nisipuri albe, mi-am hoinărit prin minte şi suflet și înapoi pe planeta copilăriei împreună cu iezii mei.
Am citit şi scris şi desenat, am alergat şi înotat şi schiat, am rănit și plâns și uitat, am iubit şi râs şi iertat. Așa am aflat că 2017 este despre echilibru emoţional, sănătate fizică, ordine în cap, simplificare, performanță, independenţă, armonie, iubire şi fericire.
***
- Ştii cât e o oră de furnică?- Nu, cât e!?
- Un centimetru.
- Dar ce măsoară ora şi ce măsoară centimetrul?
- Centimetrul măsoară o oră mai mică
(dialog blond cu A., 5 ani si 9 luni)
How how how,super ca a fost fantastic, si cat a fost real?
RăspundețiȘtergere