Insomnia (IV)

O văd plină, galbenă, rotofeie, cu munţii mijiţi peste ochi, cu nas, gură şi sprâncene. O văd în capul meu, plin de becuri aprinse şi semne indicatoare şi unghere întunecate înspre care nu mă încumet încă să îndrept lanterna, în vreme ce afară ninge fără grabă din nori roz-alburii. Confetti-time.

Dimineaţă ploua, apoi s-a răzgândit. Așa că am stat toată ziua în pijamale, între clătite, mămăligă cu brânză şi pizza, între tonsilotren şi vin roşu, privind la tornade mici de zăpadă între case.

Îmi plac toate anotimpurile dar mai ales îmi place cusătura dintre ele şi mă mir bucuroasă ca un tigru pe pervaz de această preschimbare. Chiar şi acum, câte un fir de vânt ridică praful alb de pe casă la înălţimea stâlpului de iluminat şi îi da măreţia scânteilor din focul de tabără. Metafizică sau nebunie?

Hei superluno, dacă îţi dau ultimul pahar de vin cu miros de lemne parfumate, o să mă laşi să dorm!? Uite, îl torn aici pe zăpada neatinsă și poţi să îl sorbi aşa cum faci cu marea în flux, vrei!? Hei nebuno, am zis că îți dau vin, nu mai trage de pielea pământului că uite s-a scuturat deja zdravăn în două locuri azi.