In finit

între două spasme, 

visez și respir sacadat

sub furtuni cosmice

și mări abisale

transpir și sângerez,

sunt prădător și pradă,
furie și funie, 

cu care mă leg de mine

abia mai fac diferența 

dintre ceea ce este real

și ceea ce este 

răvășitor de frumos

mintea poate convinge 

corpul să tremure,
pielea să doară și 

ochii să-și facă propria mare

timpul este 

o buclă de repetabile
acte de rebeliune 

împotriva morții