Astăzi-ul ăsta moale și cald îmi amintește de trei întâmplări în care timpul curgea domol.
În prima căutam un cadou de ziua femeii pe la începutul anilor '80. Magazinele erau gri, goale și anoste, cu câteva articole dispuse creativ încât să lase impresia de diversitate. Eram hotărâtă să caut până când aveam să găsesc ceva ce ar putea să îi smulgă mamei un zâmbet, oricât de mic.
Se afișează postările cu eticheta Crai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Crai. Afișați toate postările
vineri, 8 martie 2019
marți, 6 decembrie 2016
Suprarealism
Ninge cu fulgi leneşi ca nişte motani polari, plecaţi dintr-un nicăieri spre altul.
Pe pereți atârnă tablouri naive cu poteci abrupte și şerpuite, cu piatră și gheaţă și mai încolo un covor moale din ace de brad. Simt mirosul de răşină. Aerul e subțire, drumul îngust, lumea departe. Orizontul şi norii sprijină curb crestele şi pădurea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...