Alb-astru

Te iubesc așa cum torc pisicile, cu mulțumire și pace. Nu mai am timp să scriu pentru că citesc întruna. Dar las aici câteva fotografii și gândul că îmi este foarte bine, să se consemneze fără întârziere!

M-am surprins râzând pe pârtie în timp ce dansam dansul mezinului, un dans care generează viteză și bucurie. Uneori noaptea polară durează câțiva zeci de ani dar apoi iese soarele și e picture-perfect și inima crește ca o brioșă pufoasă și caldă. Mă îndrăgostesc în continuare prea ușor de locuri, de lucruri și de oameni dar nu mă atașez niciodată. Rămân liberă și vulnerabilă, independentă și fragilă. Și e foarte bine așa.