Roşiile s-au copt târziu, acum frunzele sunt arse şi fructele cad grele, jumătate pătate.
Am cules toate alunele, sigur îmi vor ajunge cât va ține zăpada.
Vara asta a fost cea mai frumoasă. Între noi patru a crescut un tărâm de înţelegere, compasiune, iubire şi iertare, ca un castel înalt de nisip, decorat cu sticlă colorată și scoici.
Astă noapte a fost eclipsă de lună. N-am dormit, n-am visat. Luna era plină, alb-fluorescentă, departe de a se lăsa muşcată de umbră.
Beau ultimul pahar din vinul auriu-dulceag de astă primăvară, uşor acidulat acum. Al doilea e întotdeauna mai bun decât primul, iar ultimul e cel mai bun. My story, my way.
Am găsit un inel auriu într-un buzunar. Îl port pe degetul arătător şi mă apasă munţii, umbra lungă a ierbii netăiate, castanele şi vântul moale, fumul de frunze. Asta mă va ajuta să alerg mai repede, mai departe.
06:40/15:12/16:01/19:13/21:37/22:10/noapte bună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu