Despre transformare și impermanență (în loc de bilanț)

Pentru că în piața publică e inflație de cuvinte și penurie de idei, m-am autoexilat în suburbiile temelor studențești. În loc de bilanțul convențional, mi-am propus să enumăr câte o resursă descoperită în arheologia sinelui, să îmi rămână ancore și borne pentru anii care vin.

La mulți anii mei

Și m-am mai rostogolit o dată în jurul soarelui, ce privilegiu uimitor mi se pare! Mi-am petrecut jumătate din zi cu tata, pentru prima dată în 33 de ani. La 14 ani mi-a făcut petrecerea praf.

  

Anul în care m-am trezit

Pe măsură ce 2019 se încheie, îi revăd lecțiile, luptele și victoriile. A fost un an bun, crud, drept, intens, dureros și magic. Sunt mândră de mine pentru munca pe care am dus-o cu mine, pentru mine. Îmi onorez călătoria și pe cea care am devenit chiar dacă am vrut ceva și am primit altceva. A fost ca o oglindă în care m-am văzut multiplicată în toate întâmplările și toți oamenii. Când am închis ochii, am văzut limpede înăuntru și mi-am auzit inima. Nothing ever goes away until it has taught us what we need to know. Am învățat multe lucruri care m-au îmbogățit sufletește, mi-au adus bucurie și pentru care simt o imensă recunoștință.

Anul în care am iubit tăcerea

Minutele sunt ca semințele de păpădie ridicate de vânt. Când cad înapoi pe pământ lasă cicatrici delicate despre întâmplările și emoțiile pe care le-au simțit în zbor. Anul ăsta am trăit egal înăuntrul și în afara lui trebuie. Am vrut mai mult de la mine și am înțeles că îmi e bine cu mai puțin.

Toamna facem curățenie

De ziua mea am lăsat un pod în flăcări în spatele meu. Când am întors capul am văzut balauri carbonizați, semn că bine făcusem. Perdeaua de fum și norii de pucioasă se ridică cu fiecare zi și aerul devine tot mai curat.

La mulți ani frumoși, copil bun!

Primul născut a împlinit astăzi zece ani și am găsit scrisoarea pe care i-am scris-o de mână pe când mă pregăteam să îl întâlnesc.  Între timp am clipit și el a crescut înalt și frumos, bun, complicat și isteț. Îi prețuiesc și respect diferențele și îi înțeleg aproape toate nemulțumirile care îl fac unul dintre cei mai eficienți ghizi spirituali pentru mine.

Let go or be dragged

Pentru prima dată în mulți mulți ani, mi-am vândut ziua de naștere unui proiect de o urgență îndoielnică, un compromis care mi-a înghițit răbdarea și energia care mă fac de regulă un adult funcțional social - note to self: nobody should ever work on their birthday! Ziua mea a fost frumoasă și rece, cu furtună și nori grei de patimă.

Amour d'Azur

Oh la la... ce dor mi-a fost de vântul cu parfum de mediterană, de macarons și de vin roz.
Am lăsat și inima și cuvintele acolo, în restaurantul minuscul din orașul cu artiști, în grădina cu fântâni cântătoare și în mica citadelă parfumată. M-am întors doar cu un album de gânduri fotografice care să îmi țină loc de vacanță până data viitoare.

Cariatida

Stau în afara timpului și privesc printre fibrele frumos răsucite ale tuturor întâmplărilor pe care le-am trăit. Caut imagini familiare. Amintirile pot fi frământate până când ating o formă suportabilă și recognoscibilă.

17 gânduri bune la sfârșit de 2017

Au mai rămas câteva ore până când împachetăm anul ăsta, îl punem pe raftul cu ani folosiți și desfacem cu entuziasm cadoul cu anul curat și virgin, unde ne putem rescrie povestea. 2017 nu a fost un an comod, a fost un an de lecții intensive, din care ies mai bogată și mai centrată. Deși oscilez în continuare între exaltări colosale și tristeți apocaliptice, alunec tot mai ușor în locul cu pace și echilibru, iar armistițiile durează mai mult.

Vulnerabilitate

E deja decembrie, aproape solstițiu. Orașul e luminat de sărbătoare, copiii au trimis scrisori Moșului și îl așteaptă cu emoție. Am făcut biscuiți cu miros de portocală și scorțișoară - un castron plin de inimi mici și mari. Îl aștept și eu, ca în fiecare an, să îmi aducă echilibru și mai ales înțelepciunea de a mi-l regăsi ușor atunci când îl pierd.

43 de ani, un fel de rezumat

Au rămas câteva ore până la ziua mea. Am depăşit cred vârstele critice şi acum nu mai am nici o părere despre numărul pe care mi-l voi ataşa temporar începând de mâine. Dacă stau bine să mă gândesc, mă laud că am 43 de ani de prin ianuarie, că aşa îmi iese mie la scădere, că pot să mă dau "mare" tot anul. De fapt mi-am dat timp să mă obişnuiesc.

Şase ani de repatriere

Aseară, noi şi sute de alte umbrele colorate, am ţopăit în Piaţa Sfatului sub o ploaie cu tunete şi fulgere, la concertul Phoenix. Pentru două ore am simţit rock şi folclor autentic până în măduva copilăriei. În Braşov plouă de două zile şi spală temeinic fiecare arsură de pe străzi şi fiecare rană de pe trotuare. S-a făcut frig, dar de frig nu mă plâng pentru că aerul rece mi se pare mai respirabil şi mai curat.

Aberaţii din noaptea cea mai lungă

Luuuume-lume, peste câteva zile dăm pagina asta mâzgălită, îngălbenită, cu greşeli şi corecturi, colorată, cu colţul frunzărit de-atâta frământare, cu bilanţ pozitiv deşi n-ai zice la prima vedere, dăm coala asta zic, pe-o foaie nou-nouţă, virgină şi albă, numai bună de mototolit, schiţat planuri, scris istorii, desenat, creat, încercat, ratat, reuşit şi neapărat consemnat. 

Viata e buna si pufoasa, ca o paturica de casmir

Maine trec in decada urmatoare si oricat de mult as vopsi realitatea, pragul asta e mai mult decat psihologic pentru toata lumea: de-acum chiar nu mai esti tanar decat pentru cei care au depasit deja aceasta varsta. Pe de alta parte nu esti nici chiar rascopt, esti numai bun pentru impartit intelepciune, ceea ce am si purces a face, chiar cu o zi in avans. Am gasit cinci mituri validate de mine in patruzeci de ani:

Mărul

Îmi aminteşte de primul ghiozdan, de culesul castanelor, de lumina piezişă, filtrată prin ulei de măsline sau miere sau felii de portocală. Îmi aminteşte de camera decorată cu frunze galben roşietice lipite pe tavan şi pereţi. Îmi aminteşte de tango, de samba, de jazz; de vin roşu şi nopţi alungite între apusuri pansive şi răsărituri amânate. Îmi aminteşte de mine copil, adolescentă, femeie, om.

Ce facem cu restul vietii?

Pentru că îmi plouă iar în geam, poate a suta oară vara asta şi nu m-am săturat, nu m-am sărutat, nu m-am plictisit de ploaie. O aştept deja pe următoarea. Cu sau fără curcubeu.

Sabotaaaaaaj

Zece ani de cand nu ne-am saturat unul de altul. Zece de cand ne-am cusut legal unul de celalalt. Zece de cand descoperim impreuna viata. Stiu ca e cliseu, dar in timp am devenit si ramas iubiti, prieteni si parteneri.

Bucket list - work in progress

1. Să alerg un semimaraton offroad, adică 21 km prin pădure. Încep cu un cross anul ăsta sau la anul. Mi-amintesc cu mare drag de alergătorii de la maratonul care trecea prin faţa casei din Waterbury, mai ales de apriga vecină Theresa care s-a apucat de alergat la 50 de ani şi pe la 60+ s-a calificat la Boston maraton şi de octagenara care închidea coloana şi era urmată de maşinile de prim ajutor. Îmi amintesc şi de entuziasmul lui Toma care strângea paharele de unică folosinţă aruncate pe trotuar mai repede decât le distribuiau organizatorii voluntari din neighborhood. Am alergat de 3 ori Ciucaș X3 și câteva curse mai scurte. O pandemie și o hernie de disc mai târziu, alerg mai relaxat, cel mai adesea pe malul mării.

Scrisoare

Zilele trecute s-au împlinit zece ani de când ne-am logodit. Da, ştiu că am înghesuit o mulţime de evenimente de ziua numelui tău: ne-am logodit şi trei ani mai târziu am făcut şi cununia religioasă; l-am botezat pe primul născut tot în 27 decembrie şi bine am făcut, căci iată nici nu mai ştiu în ce zi am încreştinat mezinul! Dar uite aşa nu o să uităm să le ţinem socoteală şi poate o să şi sărbătorim cu fast în anii mai puţin încărcaţi.