Oh la la... ce dor mi-a fost de vântul cu parfum de mediterană, de macarons și de vin roz.
Am lăsat și inima și cuvintele acolo, în restaurantul minuscul din orașul cu artiști, în grădina cu fântâni cântătoare și în mica citadelă parfumată. M-am întors doar cu un album de gânduri fotografice care să îmi țină loc de vacanță până data viitoare.
Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
Se afișează postările cu eticheta Alpii Maritimi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Alpii Maritimi. Afișați toate postările
joi, 6 septembrie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Cum ar fi dacă temerile tale cele mai profunde, comportamentele tale distructive sau eșecurile constante nu ți-ar aparține cu adevărat, ci a...
