Sabotaaaaaaj

Zece ani de cand nu ne-am saturat unul de altul. Zece de cand ne-am cusut legal unul de celalalt. Zece de cand descoperim impreuna viata. Stiu ca e cliseu, dar in timp am devenit si ramas iubiti, prieteni si parteneri.

Acum zece ani, Valentine's day nu era in voga, ca dovada ca a fost singura sambata din intervalul eligibil in care am gasit "liber la primarie". In plus, ni s-a parut practic, un fel de 2-in-1 usor de retinut. In schimb n-am avut vreme de luna de miere - imediat dupa, a plecat singur la Paris cu tot cu semnele lui matematice. Eu visam un sejur in Scotia cu el (habar n-am de unde asa o fixatie) si unul pe o insula in Grecia cu prietenele mele. Nu s-a aratat nici unul, nici celalalt.

Dupa zece ani, am indraznit sa planific un city break de zahar la Roma. Doar ca in buna traditie a sabotajului odraslelor (in 2010 am ratat magistral Disney World de ziua mea din pricina unei amigdalite acute a celui mare), de data asta mezinul a facut enterocolita cu febra, frisoane si urme mici de sange (too much information, not for the faint-hearted). Doctori, urgente, nesomn, incaruntire subita, polita de asigurare de calatorie, resemnare - toate in 24 de ore. Life is like a box of chocolate.

Am apreciat cele cinci ore de odihna din trei reprize, buchetul maaare de flori, plimbarea de amiaza, vizita in premiera la muzeul din Casa Sfatului, pranzul la Bistro de l'Arte si dupa-amiaza linistita cu Lego si pit-stopuri dese de schimbat scutece. Suntem bine! De cate ori se intampla fapte din-astea cvasi random, sunt extrem de recunoscatoare pentru trezirea la realitate: e ca un reset, in care prioritatile se reaseaza firesc, fara artificii si bucuriile redevin simple si la-ndemana.

Roma nu era pregatita sa ne primeasca, probabil nemachiata si mahmura, s-a eschivat in ultima clipa. Dar ramane acolo, impreuna cu promisiunea ca o vom vizita imediat ce recuperam fondurile predestinate excursiei. La multi ani si multa intelepciune.