Let go or be dragged

Pentru prima dată în mulți mulți ani, mi-am vândut ziua de naștere unui proiect de o urgență îndoielnică, un compromis care mi-a înghițit răbdarea și energia care mă fac de regulă un adult funcțional social - note to self: nobody should ever work on their birthday! Ziua mea a fost frumoasă și rece, cu furtună și nori grei de patimă.

M-am născut noaptea așa că nu e de mirare că zilele îmi sunt uneori întunecate. Undeva între eficiență și lăcomie, într-un capitalism al minutelor, am venit pe lume imediat după miezul nopții cu pofta țipată de a-mi trăi prima zi pe de-a-ntregul.

Astă noapte, printre genele moi de somn și fericire, am văzut luna perfect rotundă în spatele aburilor fierbând de nerăbdare. Scena părea desprinsă dintr-un laborator de magie bivalentă. Cred în energia lunii și în corelația ciclurilor selenare cu emoțiile lumești. Cred în puterea izbăvitoare a discului alb asupra relațiilor, proiectelor, asupra începutului și sfârșitului vieții. Îmi imaginez că lucrurile bune cresc odată cu luna nouă și cele sortite sfârșitului se încheie când luna se împlinește.

Deși tensiunea de astăzi m-a epuizat, îi găsesc valențe cathartice, de dezlegare a unor noduri prea vechi și a unor legături care și-au supraviețuit de mult scopului. Sunt romantică și dispusă oricând să sufăr pentru a-mi valida neîncrederea în oameni și a-mi reevalua vârtejul de răni și dezamăgiri asociate. Cadoul meu pentru mine astăzi a fost o pace frenetică ca aceea care urmează sevrajului, o eliberare abruptă din brațele unei relații energofage.

Pe măsură ce zilele se micșorează ca pondere în totul vieții, îmi pierd interesul pentru dreptate. Dreptatea e un concept artificial, raportat la principii și valori subiective. Gândurile din spatele acestor sisteme sunt niște clești cu care ne fixăm aleatoriu pe un fir șerpuit către noi înșine. Vreau să îmi fie bine, nu să am dreptate, pentru că cu cât trăiesc mai mult, cu atât mă iubesc mai mult. Îmi iubesc liniștea, golul dintre gânduri, energia goală de zgomot ca un cristal perfect transparent. Nu am prea multe atașamente: îmi iubesc copiii și pe cel care mi i-a dăruit, grădina și acuarelele, poteca îngustă de-a curmezișul muntelui și norii de toate formele.

What a night and what a day, I love my life and love my way!