Astăzi este ziua României sau ziua când România s-a făcut mare, după ce toți vecinii vorbitori de limbă română s-au așezat în cerc, într-o graniță cât de cât rotundă. Mi-a fost mult dor de ea cât eram peste ocean, am plâns de bucurie când m-am întors și am crezut că e bine ce fac. Acum nu îmi lipsește.
Se afișează postările cu eticheta emigrare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta emigrare. Afișați toate postările
joi, 1 decembrie 2022
luni, 3 iulie 2017
Şase ani de repatriere
Aseară, noi şi sute de alte umbrele colorate, am ţopăit în Piaţa Sfatului sub o ploaie cu tunete şi fulgere, la concertul Phoenix. Pentru două ore am simţit rock şi folclor autentic până în măduva copilăriei. În Braşov plouă de două zile şi spală temeinic fiecare arsură de pe străzi şi fiecare rană de pe trotuare. S-a făcut frig, dar de frig nu mă plâng pentru că aerul rece mi se pare mai respirabil şi mai curat.
vineri, 20 februarie 2015
Şapte ani în America (II)
Te întrebi mereu dacă să mai stai sau să pleci? Ești
într-o relație toxică cu țara ta? Te-a înșelat și dezămagit peste putință de
iertare dar tot nu te poți hotărâ dacă să o abandonezi sau să vă compromiteți
reciproc până la capăt?
Angajații unei firme de relocări mi-au spus odată că după
moarte și divorț, mutarea e a treia traumă psihologică majoră pe care o resimt
pământenii. Dincolo de valoarea de promovare a afirmației, mutarea dintr-o țară
în alta sigur nu este pentru toată lumea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...