Parfumul ambiental al Hotelului “Negresco”

Redau mai jos o parte din întrebările la care am răspuns în legătură cu proiectul final al masterului pe care îl susțin în Franța. A fost o bucurie să rememorez drumul pe care am plecat, ca visătoare profesionistă. 

[....] De unde până unde interesul pentru fragranțe?

Anii recenți au fost provocatori pentru toată lumea. Când a început pandemia eram deja înscrisă la Psihologie și asta m-a ajutat să îmi reevaluez prezentul și să găsesc un fir roșu al valorilor, viselor și posibilităților mele, printre care s-a numărat și această fantezie a unui timp petrecut învățând limbajul parfumurilor, în capitala parfumurilor.

14 februarie. 14 ani. 14 motive.

Timpul trece peste noi ca un bulgăre care adună imagini și gânduri până când ne va absorbi cu totul - exact asta îmi trece prin cap când întreb într-o doară:

- Tu ce ai vrea să fii sau să fie când pleci de aici, când ajungi la marginea lumii ăsteia?
Se încruntă puțin și îmi răspunde fără ezitare, de parcă am fi repetat scena asta dintotdeauna:
- Să te mai întâlnesc o dată.
Râd surprinsă și mă alint mai departe:
- Chiar!? Credeam că o dată îți este prea destul.

Bulimia și curajul de a fi imperfect

Las puțin la o parte poeziile și proza de alint, pentru un subiect tabu pe care îl am în ciorne de mai bine de un an. Am adunat materiale, m-am întors să revăd informații, am adăugat câteva idei pe parcurs, dar mi-a fost frică să îmi asum și să public ceva coerent. Anul acesta mi-am propus însă să îmi privesc umbrele cu îngăduință și curaj. Sper să fie util și altora dar și dacă mă ajută doar pe mine să îmi clarific factorii declanșatori și mai ales pe cei vindecători, este suficient.

Poveste de Moş Crăciun pentru cinci copii

Am câţiva copii pentru care pregătesc daruri anul ăsta. Nu ştiu mare lucru despre ei, sigur nu ştiu destul. Ştiu că sunt departe, neîncrezători şi singuratici, că îi iubesc pe toţi cu o iubire pe care acum o descâlcesc dintre alte daruri şi aş da şi aş face orice să îi repar şi să îi învăţ despre fericire.

Despre infidelitate... o discuţie pentru oricine a iubit vreodată

De ce înşelăm? De ce trişează oamenii fericiţi? Când spunem "infidelitate", ce vrem să spunem de fapt? O aventură, o poveste de dragoste, sex plătit, sex virtual, un masaj cu final fericit? De ce credem că bărbaţii înşeală din plictiseală şi frică de intimitate, iar femeile din cauza singurătăţii şi a nevoii de intimitate? Este adulterul întotdeauna sfârşitul unei relaţii?

În ultimii 10 ani am călătorit şi am lucrat extensiv cu sute de cupluri spulberate de infidelitate. O aventură poate distruge relaţia, fericirea şi însăşi identitatea unui cuplu. Şi totuşi acest act extrem de comun este atât de puţin înţeles; de aceea această conversaţie este pentru oricine a iubit vreodată.

Celălalt

Soarele e încă jos, pieziş, aşa cum stă mereu între solstiţiu şi echinocţiu, prezent doar cât să ne salveze de hipotermie şi depresie. Mă bucur vag de ultima duminică leneşă într-un anotimp incert, cu ceaiuri şi deserturi prin librării şi cafenele.

Şapte ani în America (II)

Te întrebi mereu dacă să mai stai sau să pleci? Ești într-o relație toxică cu țara ta? Te-a înșelat și dezămagit peste putință de iertare dar tot nu te poți hotărâ dacă să o abandonezi sau să vă compromiteți reciproc până la capăt?

Angajații unei firme de relocări mi-au spus odată că după moarte și divorț, mutarea e a treia traumă psihologică majoră pe care o resimt pământenii. Dincolo de valoarea de promovare a afirmației, mutarea dintr-o țară în alta sigur nu este pentru toată lumea.

Fără titlu

Ea era un amestec de femeie, bărbat şi copil, sau cel puţin ăsta era complimentul cel mai frumos pe care i-l făcuse vreodată cineva, în cazul de faţă un fost prieten nedevenit iubit. În realitate era capricioasă şi diafană ca o femeie, descurcăreaţă şi puternică ca un bărbat şi naivă ca un copil, uneori chiar toate laolaltă, cum se va vedea din rândurile care urmează.

Conştiinţă şi hormon (odă eternului feminin)

Ca mai toată lumea, am avut o copilărie colorată. M-am jucat printre blocuri în construcţie, de unde săream în grămezi mari de nisip, îmi măsuram puterile, centimetri şi kilogramele cu băieţii, boxam un maimuţoi de pluş agăţat de clanţă drept exerciţiu de autoapărare, iar iarna alunecam graţios pe gheaţă în ritm de Ravel pe luciul băltoacelor din faţa blocului, îngheţate de vântul de la malul Dunării. Sunt sigură că nu am vrut să cresc mai repede, iar când la paisprezece ani păream cu cinci mai mare, nu mi s-a părut a fi un atu. 

Despre prietenie

Zilele trecute am prânzit cu o bună prietenă; nu ne mai văzusem de la începutul verii. Ne vedem din ce în ce mai rar în ultima vreme, dar ne putem continua frazele, putem oricând râde până în zori şi ne putem reproşa toate defectele fără consecinţe.