miercuri, 24 septembrie 2014

Viata e buna si pufoasa, ca o paturica de casmir

Maine trec in decada urmatoare si oricat de mult as vopsi realitatea, pragul asta e mai mult decat psihologic pentru toata lumea: de-acum chiar nu mai esti tanar decat pentru cei care au depasit deja aceasta varsta. Pe de alta parte nu esti nici chiar rascopt, esti numai bun pentru impartit intelepciune, ceea ce am si purces a face, chiar cu o zi in avans. Am gasit cinci mituri validate de mine in patruzeci de ani:

1. Prima dragoste nu se uita niciodata. Doar ca nu te poti hotara care a fost prima: cea de la patru ani pe malul marii, cand va iubeati cu nisip in ochi (orbeste!?), cea din generala cand i-ai spart capul ca sa-i atragi atentia (cu o rigla aruncata piezis in directia lui), cea din liceu cand ai dansat la balul bobocilor, te-a strans de mana si mai tarziu ti-a aratat Carul Mare sau cea din facultate cand ai ramas la el peste noapte si dimineata ati impartit periuta de dinti? Dupa mine, toate sunt prima dragoste si toate compun un om viu si capabil de indragostire la optzeci de ani.

2. Oamenii nu se schimba. Oamenii reactioneaza diferit daca circumstantele se schimba dar raman esentialmente neschimbati de-a lungul vietii. Asta inseamna ca daca cineva a mintit o data o va mai face si daca cineva ti-a sarit in ajutor, va ramane in patratelul altruist mereu. De aceea martirajul in speranta ca oamenii se vor schimba in bine este inutil. Oamenii nu se schimba. Pot deveni cea mai buna alternativa a lor intr-un context adecvat, dar intentia trebuie sa vina dinauntru, nu poate fi mimata sau cumparata sau promisa.

3. E nevoie de multa dragoste si umor pentru a spune da. Mult mai multa decat pentru o relatie. Pentru ca da e un maraton, nu un sprint, e pe termen lung si timpul erodeaza chiar si cele mai efervescente iubiri. Sau cum frumos zice Murphy daca lucrurile incep bine, sfarsesc prost, daca incep prost sfarsesc si mai prost. Asa incat este esential sa pleci la drum cu un capital masiv de amor si umor si sa comunici usor si firesc, pentru ca vor fi incercari si dubii si razgandiri si panici si e bine sa ai cu cine sa vorbesti, sa razi si sa dansezi printre ele.

4. Nimic nu mai e la fel dupa ce ai copii. Oricat ti-ar spune asta parinti, prieteni, bloggeri, nu ai cum sa intelegi magnitudinea acestui adevar decat dupa ce esti deja in tabara cealalta. Si diferenta vine din surplusul de dragoste si grija ce le-o porti din clipa in care ii intalnesti. Le spune dragoste si grija pentru ca astea sunt sentimentele cele mai apropiate de ce stiai inainte dar in realitate dragostea este pentru prima data deplina si neconditionata asa cum si grija este pentru prima data paranoica si in rastimpuri paralizanta. Practic viata are dimensiuni compuse, tu ai din ce in ce mai multe inimi si totul se complica intr-un carusel de bucurii si frici si emotii de toate felurile.

5. Fericirea e o optiune. Sunt genetic programata pentru lupte absurde pentru o dreptate irelevanta, perfectiune si alte irosisme (?!) generatoare de neimplinire. Cu toate astea, am invatat sa ma bucur de fiecare dovada ca universul ma iubeste si primesc extrem de multe dovezi in fiecare zi. De pilda astazi m-am trezit la 7:30 si in pragul usii de la dormitor cel mare m-a imbratisat (adica s-a prins de picioarele mele) si mi-a spus ca ma iubeste. E sanatos, 'naltut, frumos, istet, bun. In bucatarie, jumatatea mea m-a sarutat de buna dimineata si m-a privit cu lentila de "esti frumoasa azi". Apoi, mezinul a venit cu ochii lipiti de somn si s-a cuibarit in brate o secunda pana si-a amintit de puzzle-ul 3D cu Spiderman (concurenta acestor zile). Pe drum am admirat platanul batran, cetatea in soare, creasta Pietrei Craiului. La pranz ies cu prietena mea din adolesenta, deseara impachetez pentru Nisa.

Imi petrec ultima zi din seria trei gandindu-ma ca imi place tot ce am trait pana acum, ca nu as schimba chiar nimic, ca totul e bine si va fi si mai bine si frumos. In fiecare dimineata imi spun ca asta e cea mai buna zi din viata mea, imi aleg cea mai frumoasa realitate in care sa ma desfasor si merg inainte cu certitudinea ca tot ce sunt e deja perfect.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu