Au rămas câteva ore până la ziua mea. Am depăşit cred vârstele critice şi acum nu mai am nici o părere despre numărul pe care mi-l voi ataşa temporar începând de mâine. Dacă stau bine să mă gândesc, mă laud că am 43 de ani de prin ianuarie, că aşa îmi iese mie la scădere, că pot să mă dau "mare" tot anul. De fapt mi-am dat timp să mă obişnuiesc.
Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
Se afișează postările cu eticheta 43. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 43. Afișați toate postările
duminică, 24 septembrie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...
