joi, 7 aprilie 2016

Noapte albă

A început să tuşească de două zile. Întâi productiv, apoi uscat, apoi iritant. Mi s-a strâns inima la gândul ultimelor episoade, unele cu spitalizare, altele cu tratament acasă, toate cu nesomn şi frustrare, cu ghem în stomac, cu dubii şi disperare.

Mezinul transformă orice virus în bronşită, uneori în pneumonie virală. Tuse seacă, icnită, fără întrerupere. Întotdeauna noaptea. Am bagajul de spital pregătit, blatul de bucătărie  plin de granule homeopate, siropuri, seringi de dozare, ceaiuri.

Am fost după amiază la doctor şi i-am împărtăşit temerile. A confirmat că e o tuse parşivă şi poate să coboare la plămâni şi mi-a indicat aromaterapie (portocală şi eucalipt), sirop ASTHA 15, Cuprum Metalicum, Biosept, Ventolin şi Flixotide.

A fost o noapte foarte lungă în care a tuşit în braţele mele aproape continuu, cu o pauză scurtă la miezul nopţii când a dormit pentru două ore.


Pe lângă cele de mai sus, i-am dat Medrol aseară şi astăzi dimineaţă  (atunci când a început să tuşească neîntrerupt, am dezgropat o reţetă din toamnă pe care am primit-o pentru simptome identice), zeamă de ridiche neagră cu miere,  ceai de ceapă, Sambucus şi Spongia, extract de coacăz negru, sirop din muguri de pin, suc de portocale, ceai de cimbrişor, l-am culcat înclinat pentru că orizontal tuşea continuu şi i-am masat tălpile la pernuţele de sub degete, în zona corespunzătoare plămânilor. Am sărit peste partea cu aromaterapia. Tusea a devenit productivă după o zi şi totul a revenit la normal.

Senzaţia mea imediată la fiecare episod bolnăvicios dramatic este că îmbătrânesc câte cinci ani brusc, ceea ce mă face deja matusalemică. Dar asta nici măcar nu contează, aş da mai mult, orice, pentru neboală.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu