Jurnal de vară

Oamenii vin și pleacă, le urmăresc nedumerită determinarea, pare că fiecare știe ce are de făcut și de ce, numai eu sunt confuză, hăituită între sinele uitat și supraeul torționar. Durerea de spate, ca un dor de moarte, a fost o hernie de disc. Un disc rupt, cu amorțeală și mult nesomn: cea mai prozaică poezie din ultimii ani.

Am susținut examenul de consilier, și deși o formalitate, am avut emoții disproporționate. Perfecționismul este insidios, invalidant și incapacitant. În momente ca astea, mă privesc cu o sută de ochi și mă cert cu o sută de voci, mă judec și nu îmi dau nici o șansă să fiu întreagă, relaxată, firească. Poate de asta am terminat sesiunea cu zece - învăț ca și când de asta ar depinde toată iubirea și acceptarea care îmi lipsesc.

Vara asta este ca miezul unui fruct - lipicioasă, parfumată și dulce. Am nevoie de vacanță, de aer sărat și mare caldă, să plutesc, să respir și să mă las în pace, să mă las să fiu, ca o pisică plictisită pe pervaz. Îmi e dor de Egee, de mirosul ei de alge și nisip copt, de păr vâlvoi și somn pufos de amiază, de cărți și lipsă de scop, fără dramă.