Douăzeci și cinci de secunde

Dintre concursurile de alergare la care îmi propun să particip în fiecare an, două sunt foarte importante pentru mine: cel din mai de la Moieciu și cel din septembrie din Ciucaș. Ambele au câte o poveste frumoasă în spate, amintiri și oameni de care mă simt legată. Sunt un fel de borne ale sezonului de alergare - între ele se întinde vara lungă și leneșă, cu jogging de-a lungul mării, sub soarele ca aurul topit.

Cros Intersport

Astăzi, pe o vreme superbă cu soare fierbinte și vânt mirosind a zăpadă, am alergat din nou cursa de cros care deschide sezonul aventurilor din jurul casei. Am ajuns în Piața Unirii cu câteva minute înainte de start, prea puțin pentru socializare dar destul cât să respir atmosfera încărcată de emoție și entuziasm. Începutul a fost ca întotdeauna greoi, înghesuit pe străduțele înguste din orașul ereticilor, la sud de cetate.

Ciucas X3 de 3 ori

După o vară nebună în care antrenamentele s-au rărit și scurtat progresiv din cauza călătoriilor, weekendul ne-a fost împărțit între o cununie civilă, un semimaraton aprig, o nuntă frumoasă într-un sat ascuns dincolo de Sighișoara și pregătirea copiilor pentru noul an școlar.

Alergare sau fugă?

Astăzi mi-a fost dificil să alerg. Mi-a fost prea cald, prea mult plumb în picioare, prea umed afară și prea uscat în plămâni. Repet săptămâna a zecea pentru a treia oară și nu reușesc să duc aproape nici unul din cele patru antrenamentele la bun sfârșit. Poate 150km luna trecută a fost prea mult.

Ecomarathon, de drag

Este mult prea cald, nu a plouat de câteva săptămâni, copacii au înfrunzit și înflorit de-a valma, aerul e dens de gâze, polen, puf de plop și păpădie. Soarele îmi arde umerii. Îmi este foarte sete, o sete care îmi coase gura cu tăcere. Gândurile pleacă din nou către iarnă, către zăpadă și nopțile lungi în care mă simt în siguranță.

 

Echoes

I was left with no choice,
out of arguments,
out of nowhere,
shaking and thirsty, eyes closed
Because I always believed
that if I do not see it,
it is not real
But the unseen
was crazy beautiful
and madly scary
Despite its intensity,
it left me at peace

Run Forrest, forest run

După prima alergare serioasă de anul ăsta care a coincis cu primul concurs pentru care nu eram deloc pregătită, am început un antrenament combinat cu ture constante, urcări, intervale, cross-training etc.

Începutul sezonului de alergare

A fost o iarnă frumoasă cu zilele scurte pline de schi, acuarele și visare. Cu multă zăpadă, ciocolată și vin roșu. Cu povești și filme bune. Uitându-mă-n urmă cred că m-am înscris la Semimaraton Intersport dintr-un fel de inerție și optimism nejustificat. În ultimele trei luni am reușit să alerg de două ori câte cinci kilometri pentru ca apoi să mă doară gambele într-un fel în care nu puteam să cobor puținele scări de prin casă.

Ciucaș X3 2.0

După experiența de anul trecut, am știut că Ciucaș X3 va deveni un eveniment reper la care mă voi întoarce și mă voi raporta mulți ani de acum înainte. Am realizat că gândul ăsta fusese incipient, neîntâmplător pus într-un bucket list. Anul trecut m-am antrenat cumva dedicat: am alergat planificat, cu diferență de nivel, pe distanțe mai lungi în weekend și cu timpi de recuperare.

Ecomarathon, a love story

Verde crud, nori de zahăr şi flori de munte - exact aşa îmi aminteam Moieciu de Sus şi dealurile dimprejur. Îmi aminteam şi drumul şerpuit de-a lungul văii şi, în dreapta, firul de apă picurat din marginile moi ale muşchiului sub care stă stânca.

Cronica unei curse îndoielnice

Am făcut un plan ambiţios, cu grafic de viteze probabile pe fiecare segment. Pentru mine, crosul de la Semimaratonul Brașov a fost prima cursă oficială alergată vreodată. Anul trecut. Atunci m-am antrenat conştiincios, cu două ture scurte (5k) în timpul săptămânii şi una lungă în weekend (10-14k). Anul ăsta m-am alintat cu yoga, schi la deal şi la vale, foarte puţin fitness şi patru-cinci ture de alergare pe teren drept în ultimele trei luni. Aşa că planul meu nu avea cum să funcţioneze. Dar arăta foarte bine în teorie.

Ciucaș X3, pentru începători

Mi-am propus să particip la un semimaraton acum câțiva ani, cu mult înainte de a începe să alerg. M-am gândit că douăzeci şi unu de kilometri sunt o distanţă serioasă dar accesibilă. În plus, un semimaraton montan nu este alergabil pe întreaga lungime (pentru cei mai mulţi), ceea ce îl face şi mai abordabil. Pentru midpackers-i ca mine, pantele de peste 12-15 grade devin oricum lungi şiruri de drumeţi energici.

Contratimp

E rândul meu să nu dorm. Au trecut primele luni de libertate, cele în care mi-am îngăduit să nu mă gândesc la nimic, dar până şi gândul despre ne-gândire e până la urmă tot un gând.

Am desenat, înotat, visat, alergat, imaginat, dormit, amintit, resetat, fotografiat, plimbat, iubit, uitat şi de la capăt. E rândul meu să nu dorm şi să îmi fie dor. Această iubire este din alt univers, din altă vreme, din altă realitate. E cu chemare şi plecare şi vulturi-dragoni-fluturi-balauri-libelule, cu ploi şi furtuni şi soare fierbinte. Usucă şi inundă. Îmi e dor şi nu vreau să îmi fie.