Brașov maraton

Tâmpa crește verde și udă în mijlocul orașului peste care se varsă acum soarele. M-am trezit cu o senzație de greață. Luna plină m-a ținut trează între câteva vise ornamentale. Aș vreau să mă întorc în pat, să mă ascund sub plapuma de in răcoros dar mă trezesc că alerg cu mâinile ascunse în mânecile jachetei. Cladirile strâng umbra între ele și respirația desenează norișori miniaturali. Piața Sfatului se desface largă, fremătând de corturi și alergători. Lumina îmblânzește inima frigului, mă încălzesc în bucuria mulțimii și cele câteva minute până la start se topesc în numărătoarea inversă.

Cros Intersport

Astăzi, pe o vreme superbă cu soare fierbinte și vânt mirosind a zăpadă, am alergat din nou cursa de cros care deschide sezonul aventurilor din jurul casei. Am ajuns în Piața Unirii cu câteva minute înainte de start, prea puțin pentru socializare dar destul cât să respir atmosfera încărcată de emoție și entuziasm. Începutul a fost ca întotdeauna greoi, înghesuit pe străduțele înguste din orașul ereticilor, la sud de cetate.

Maratonul Internațional Brașov

Duminică m-am trezit neobișnuit de devreme, foarte puțin după ora cinci. Lumina și mieunăturile pisoilor abia ieșiți din cuib inundau dormitorul. Grădina mirosea a ierburi ude și flori de soc, iar norii stăteau grămadă deasupra muntelui din spatele casei. Rece și umed, adică vremea ideală pentru alergare.

Run Forrest, forest run

După prima alergare serioasă de anul ăsta care a coincis cu primul concurs pentru care nu eram deloc pregătită, am început un antrenament combinat cu ture constante, urcări, intervale, cross-training etc.

Începutul sezonului de alergare

A fost o iarnă frumoasă cu zilele scurte pline de schi, acuarele și visare. Cu multă zăpadă, ciocolată și vin roșu. Cu povești și filme bune. Uitându-mă-n urmă cred că m-am înscris la Semimaraton Intersport dintr-un fel de inerție și optimism nejustificat. În ultimele trei luni am reușit să alerg de două ori câte cinci kilometri pentru ca apoi să mă doară gambele într-un fel în care nu puteam să cobor puținele scări de prin casă.

O sută

Zi cleioasă, cu prea puţină bucurie şi iubire, la capătul multor alte zile prăfuite. Ca în ziua cârtiței, trăiesc zi după zi aceeaşi lentoare şi încrâncenare, acelaşi blocaj şi nerezolvare. Sunt prea multe de făcut, prea puţine scurtături, prea dese şicanele şi amânările, frustrările şi deznădejdile pasagere. În atâta prozaic, măcar m-am lepădat de poezie. Am vărsat-o pe toată că oricum mi se părea mediocră, tălâmbă şi nevolnică. La capătul descusut al verii, m-am lăsat eviscerată de lirism.

Alergare

Visez că alunec liniştit într-o apă prietenoasă și alarma rupe zenul acvatic în două. Nu vreau să mă trezesc, nu reuşesc deloc să mă odihnesc cum trebuie zilele astea şi îmi este somn mereu. Vreme nătângă, dimineață cu soare fierbinte şi vânt rece. Într-o oră începe şedinţa tehnică.

Cronica unei curse îndoielnice

Am făcut un plan ambiţios, cu grafic de viteze probabile pe fiecare segment. Pentru mine, crosul de la Semimaratonul Brașov a fost prima cursă oficială alergată vreodată. Anul trecut. Atunci m-am antrenat conştiincios, cu două ture scurte (5k) în timpul săptămânii şi una lungă în weekend (10-14k). Anul ăsta m-am alintat cu yoga, schi la deal şi la vale, foarte puţin fitness şi patru-cinci ture de alergare pe teren drept în ultimele trei luni. Aşa că planul meu nu avea cum să funcţioneze. Dar arăta foarte bine în teorie.

Prima lună de sabatic şi primul 10k

Uneori mi se pare că muncesc dintotdeauna, de când mă ştiu. La şaisprezece ani am intrat legal în "câmpul muncii". Eram în vacanţa de după treapta a doua (pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, treapta a doua era un examen la sfârşitul clasei a zecea care reconfirma că eşti demn de liceul la care ai intrat la treapta întâi) şi m-am angajat vânzătoare de nimicuri la o tarabă ambulantă, pentru bani de mers în tabără. La sfârşitul celor două luni n-am mai vrut să cheltui banii pe distracţie şi, printre altele, mi-am cumpărat primii mei tenişi roşii, un fel de '90s Converşi.