marți, 22 mai 2018

Maratonul Internațional Brașov

Duminică m-am trezit neobișnuit de devreme, foarte puțin după ora cinci. Lumina și mieunăturile pisoilor abia ieșiți din cuib inundau dormitorul. Grădina mirosea a ierburi ude și flori de soc, iar norii stăteau grămadă deasupra muntelui din spatele casei. Rece și umed, adică vremea ideală pentru alergare.

Mi s-a părut frig și m-am îmbrăcat cu o bluză neagră din lână merinos, cu mâneci lungi; m-am gândit că și dacă voi transpira o să fie confortabil pentru că nu resimți umezeala. Wrong! Asta este poate corect pentru drumeții dar nu pentru condiții de concurs. Am plecat către Piața Sfatului în alergare ușoară cu 20 de minute înainte de start. Distanța până acolo a ținut loc de încălzire. Uitasem ștergătoarele de frunte (banderolele de prosop de la tenis) acasă și am îndrăznit să întreb la unul din corturile sponsorilor dacă au. Am primit două și am intrat fericită în rândul celor trei mii de participanți.

În marea aglomerație de la start și în lipsa pacer-ilor de pe traseu, am plecat foarte ușor. Am încercat să accelerez după primul kilometru, dar nu m-am simțit grozav, așa că am renunțat la artificii. Tot traseul am avut crampe, greață, un sentiment de cursă prea matinală. Vremea era absolut perfectă și un fluviu colorat și vesel de alergători curgea de-a lungul Străzii Lungi.

La prima urcare am început să transpir și am știut că că nu voi răbda disconfortul termic până la sfârșit. Mi-am scos bluza și am legat-o în talie. Am alergat în bustieră cu riscul de a fi dizgrațioasă. Abdomenul meu este departe de a fi fotogenic. După separarea drepților în timpul sarcinilor, încă arată ca un câmp de luptă în ciuda multor exerciții de refacere a corsetului muscular. Dar mi-a fost atât de cald încât a contat infinit mai mult senzația de libertate și bucuria aerului nici rece nici cald, curat și blând împrejur.

Față de anii trecuți, circulația a fost oprită complet în primii opt kilometri ceea ce a făcut ca experiența să fie mult mai plăcută. Am alergat fără pauză, fără nici o dificultate la urcare, am făcut cel mai bun timp de până acum, sub 6 minute pe kilometru. Deși nu am terminat sub o oră cum speram, mi-a plăcut mult. Și am un motiv în plus să mă antrenez și mai bine.

There is no finish line

2 comentarii:

  1. Grozav, felicitari. (eu nu vad nici o lipsa de gratie; vad numai entuziasm si adrenalina - care se vad foarte bine)
    O fi ceva cu greata asta? Ma lupt si eu cu 10k-ul; imi iese asa pieptis si impins pana la urma, dar intre km 1 si 3 am o greata teribila de multe ori. Ca si cauza oscilez intre motiv dietetic si un fel de frica..
    Poate de asta nici nu pot sa enjoy it deplin.
    Felicitari inca o data.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult Oana. Am citit ca problemele gastro-intestinale sunt comune pentru alergatori, mai ales la concurs - o combinatie de deshidratare si emotii. Uite aici cateva sugestii pentru a le controla https://www.virginmoneylondonmarathon.com/en-gb/training/nutrition/how-avoid-stomach-problems-run/

      Ștergere