joi, 26 aprilie 2018

Run Forrest, forest run

După prima alergare serioasă de anul ăsta care a coincis cu primul concurs pentru care nu eram deloc pregătită, am început un antrenament combinat cu ture constante, urcări, intervale, cross-training etc.

Apoi a urmat Brașov Maraton la care anul trecut ninsese consistent peste noapte și organizatorii au hotărât să nu anuleze cursa, dar să ofere o înscriere gratuită la ediția următoare celor care nu și-au ridicat kiturile. Așa că am mers liniștiți la schi de tură unde ne-am intersectat cu cei de la proba de maraton, alergând voios prin pulverul de primăvară.

Am făcut o eroare crezând că înscrierea e automată și nu m-am înscris. Înscrierea era gratuită dar nu automată așa că m-am trezit cu câteva zile înainte de concurs că nu sunt pe lista participanților. Am avut noroc că cineva a renunțat la înscrierea de la cros în ultimul moment. Ca și la Intersport, Ștefan a alergat cu mine, doar că de data asta fără număr.

Am ridicat kitul cu o seară înainte, am verificat echipamentul pentru a doua zi conform prognozei și a calculatorului textil dar am decis să mă îmbrac ceva mai serios. Chiar și așa mi-a fost frig în pădure pentru că am transpirat și nu m-am mișcat destul de repede pe partea întunecată a muntelui.

Crosul de la Brașov Maraton pleacă din Piața Sfatului, urcă pe serpentine până pe vârful Tâmpa, coboară la început abrupt apoi din ce în ce mai domol până în Racadau, continuă cu teren plat împrejurul dealului până la treptele de la telecabină și se termină cu o coborâre și o urcare scurte pe asfalt, înapoi în Piața Sfatului.

Am reușit să alerg constant până la prima serpentină și am reluat alergarea dincolo de jumătatea urcării, pe potecile care traversează sub-telecabina. M-au încercat niște contracții timide în gambe dar nu suficient de intense cât să mă opresc înainte de sosire.

Pentru prima dată au participat și copiii, într-o organizare curajoasă care a presupus coordonarea a 200 de pici alergând singuri pe străzile înguste din centrul Brașovului. Mezinul a alergat 1000m în vreme ce fratele lui a plusat cu încă 300m.

Una peste alta a fost o cursa decentă, fără introspecții majore, cu satisfacția unui timp mai bun decât acum doi ani. Fiecare concurs este un antrenament pentru următorul.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu