Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
Se afișează postările cu eticheta Nichita Stanescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nichita Stanescu. Afișați toate postările
joi, 27 iulie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Cum ar fi dacă temerile tale cele mai profunde, comportamentele tale distructive sau eșecurile constante nu ți-ar aparține cu adevărat, ci a...
