Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Se afișează postările cu eticheta Nichita Stanescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nichita Stanescu. Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
El e într-un „ok” care nu înseamnă bine, ci umeri strânși pe dinăuntru și o armură pusă în grabă cât să nu se vadă fisura.
-
Mereu mi-am imaginat poveștile de dragoste undeva între un vals vienez cu o cupă de șampanie în mână și un flirt elevat printre draperii gre...