luni, 15 iulie 2013
Despre mama
Obişnuiam să mă agăţ de picioarele ei, să le strâng cu putere şi să o alint "legenda mea". Uneori îi luam mâinile albe, cu unghii frumos îngrijite la capătul degetelor delicate şi mi le aşezam pe obraji, pe frunte, pe inimă şi orice stare de rău sau tristeţe se dizolva. Alteori îmi lăsam capul pe genunchii ei, mă mângâia în păr şi timpul stătea în loc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...