Cote d'Azur, mon amour

M-am întors după o săptămână de miere cu mine și visele mele decolorate de soarele răsărind din apă, cu inima lărgită de râs și iubire de viață, de oameni și de artă, de aleatoriu și de simetrie. M-am întors din lumea mea, în lumea mea. La psihopatologie am învățat că nebunii (schizofrenicii) sunt mai normali decât oamenii, ei rămânând autentici, în contact cu emoțiile lor și în acord cu ei înșiși mai mult decât noi, cei șlefuiți de civilizație.

Cred că lumea se împarte în fracțiuni antitetice doar când ești în conflict cu tine, altfel e ca o minge travesându-ne în voie, fără voie sau nevoie. Acum sunt bine, una cu respirația mea, cu fibra și fluxul vieții. Am mai trecut prin stări de echilibru și armonie, și când mă îndepărtez de ele, le găsesc și cultiv din ce în ce mai ușor.

M-am hotărât să mă fac mare și să plec în lume, să-mi caut sufletul lângă o mare curată, cu mâncare și vin bun!