miercuri, 18 decembrie 2024

2024

Anul în care mi-am dat voie să zbor, să cad, să mă rănesc, să simt, să plîng și să rîd necenzurat. Într-un haos elaborat, susținut, asumat, înspăimântător și delicios. Nu pot să fac un bilanț comun, pentru că nu e despre cît de multe am făcut, ci despre cît de mult am trăit.
la Niciun comentariu:
Etichete:
Abonați-vă la: Postări (Atom)
  • Repetiție pentru liniște
    Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
  • De la vacanță la concediu
    Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...