Călătorie

Aud cum taci zgomotos, 

nebunesc, 

cu capul lăsat pe spate 

ca un lup hipnotizat de lună 

Parcă niciodată tăcerile tale 

nu au fost atât de adânci 

Taci în tonuri grave,

Gândurile au amuțit -

gheme de întuneric 

în umbra frunții 

Taci mai bine decât mine 

Inima zvâcnește mocnit 

nu mai bate sonor

Aerul e nemișcat, 

Și eu tac 

Și trenul și timpul 

tic-tac 

Plouă diagonal 

Și tăcerea se cască ca o fractură

Curg fricile, necuvintele 

golurile ochilor, nimicul, minutele 

Poate am ajuns la capătul liniei 

Unde nu mai e nimic de tăcut

(2019)