Noiembrie a fost lung cât un an, fiecare zi un carusel de emoții și îndoieli, ca niște șerpi încolăciți în jurul gleznelor, brațelor, gâtului. În televizor cineva vorbește despre război, sus sonorul unui film animat curge pe scări, apa se zbate între vasele murdare și chiuvetă și toate zgomotele astea mi se par insuportabil de triste.
Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
Se afișează postările cu eticheta Archive. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Archive. Afișați toate postările
vineri, 30 noiembrie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Cum ar fi dacă temerile tale cele mai profunde, comportamentele tale distructive sau eșecurile constante nu ți-ar aparține cu adevărat, ci a...
