Fiecare anotimp are o densitate și o intensitate specifică. Vara e aerată și sangvină, iarna e compactă și frigidă. Celelalte două sunt pentru tranziție, pentru transformare, pentru împlinire. Iarna îngheață gesturile și cuvintele la stadiul de intenție, împachetează sentimentele frumos pe rafturi, în vitrine, printre flori de gheață și suspine, printre zăpezi și frig, nopți lungi și cele trei puncte de suspensie din Orion.
Acum ninge timid ca o incertitudine cu potențial frivol. Ca și Democrit, cred că nimic nu se naște din întâmplare, ci toate lucrurile dintr-un motiv și din necesitate. Astfel nu caut un răspuns sau o finalitate, cât (îmi) caut întrebarea.
Mi-am amintit de Oscar Wilde în Portretul lui Dorian Gray. The only way to get rid of a temptation is to yield to
it. Resist it, and your soul grows sick with longing for the things it has
forbidden to itself, with desire for what its monstrous laws have made monstrous
and unlawful.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu