Cut, cut, cut!

Din ce suntem făcuţi? Din vise, din carne, din sentimente, din gesturi, din fapte, din amintiri, din dorinţe, din renunţări, din lut şi lacrimi, din lumina, din fărâme de poezie, muzică şi culoare, din cristale, din armonii, intenţii, frici şi asumări?

A rămas cu jumătate de zâmbet, privind către Colţii Morarului, mai departe, dincolo de el şi de ea, de viitorul lor devenit dintr-o dată trecut, ca-ntr-un film mut în care acţiunea alunecă aiurea când prea demult când prea-nainte, de nu mai ştii nici unde şi nici cine eşti. În astfel de momente ar fi binevenit punctul roşu cu you are here sau măcar o pauză de publicitate în care să îţi aduni gândurile secţionate trasversal, împrăştiate în decorul cu munţi şi creste şi zăpezi din altă poveste. Dar nu, punctul roşu nu apare de nicăieri şi neîntâmplarea rămâne suspendată şi tremurândă în cadru, o suma de adevăruri subiective, alese atent şi aruncate artistic pe pânză.