Când locuiam peste ocean, obişnuiam să văd filme est europene, pe care le găseam proaspete, supra-realiste şi satisfăcătoare intelectual în contrast cu majoritatea produselor hollywoodiene.
De când am revenit cu picioarele pe sol mioritic, mi-e mai greu să diger realitatea explicită a cinematografiei balcanice. Ambele filme sunt aspre, fără morală, cu multă neputinţă şi absurd. Leviathanul e un fel de proces kafkian îmbibat în vodcă, iar Aferim un Django nerăzbunat.
Mergeţi să le vedeţi! Cu popcorn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu