Ziua albastră

Ziua cu mult schi, cu zăpadă pudră, cu ceaţă materială. M-am îndrăgostit de zăpadă atât de mult, încât dacă nu mi-ar fi frică că se topeşte, aş îmbrăţişa-o. E primul an în care nu vreau să vină primăvară. Mi-e frică să nu uit cum se simte bucuria de a fi fericit singur.

Ziua în care am fost atât de aproape încât se auzea cum îmi bate inima. De tare și de repede.
Ziua fericirii, a binelui căutat, apropiat, dorit, muncit, întâmplat din neîntâmplare.

Ziua sorei mele, cea puţin mai mică dar cu mult mai înţeleaptă, mai frumoasă, mai bună, mai blândă. De o vreme am înţeles că ea e de fapt darul cel mai de preţ pe care mi l-a făcut mama vreodată. Te iubesc Bi, grămezi!

Ziua aproape egală cu noaptea, ziua echinocţiului de primăvară. De astăzi, Orion devine din ce în ce mai târziu vizibilă. Dar eu ştiu că e acolo.

Ziua în care a fost puţină noapte. Ziua cu eclipsă despre care Toma a spus că "eclipsa nu se vede, se întâmplă".